ARTICOLUL SĂPTĂMÂNII
DE CE SUNT AICI?
Dr. Les Carter
Specialist în managementul mâniei
Când oamenii vorbesc cu specialistul psiholog, conversaţia se
focalizează inevitabil pe conflictele interpersonale şi pe emoţiile
care apar: mânie, rănire interioară, ruşine, depresie, anxietate
şi altele asemănătoare. Sunt multe aşteptări personale
neîmplinite, care lasă individul plin de întrebări şi amărăciune
interioară. Parte din sarcina psihologului este să-l ajute să-şi
dezvolte modalităţi strategice de a-şi gestiona mai bine aceste
conflicte.
Strategia soluţionării conflictelor este un lucru bun, dar nu este
cea ce se adresează miezului cel mai profund al problemei. Înainte ca să
ne găsim pacea interioară, trebuie ca fiecare dintre noi să ne răspundem
la întrebarea fundamentală: de ce sunt aici? Viaţa este o călătorie,
iar eforturile noastre de a ne apropia de ceilalţi nu au nici un sens dacă
nu ne focalizăm pe locul de unde venim şi pe locul unde vrem să
ajungem
După
cum aude atât de des un psiholog de la clienţii pe care îi tratează,
se pare că un procent foarte mare de oameni vin aici, pe Pământ, cu
scopul de a primi ceva. Luptele cronice cu emoţii precum mânia, depresia
şi anxietatea implică faptul că ceilalţi sunt obligaţi
să acţioneze în vreun fel anume care să ne asigure fericirea. Când
nu se întâmplă acest lucru, fie ne scufundăm în descurajare cronică
sau ne complacem într-un comportament manipulativ, încercând să-i facem
pe ceilalţi să se comporte astfel încât să ne facă fericiţi.
O astfel de gândire conduce inevitabil la comportament de control, limbaj
persuasiv şi gândire plină de nevoi şi dorinţe.
Atunci
când persoanele se comportă ca şi cum primirea de la ceilalţi
reprezintă scopul final al vieţii lor, rareori sunt mulţumiţi
în această viaţă întrucât este aproape sigur că ceilalţi
n-o să le facă complet pe plac. Aceste persoane nu-şi dau seama că
poate şi ceilalţi operează tot de pe o poziţie de receptor.
Sunt atât de ocupaţi să încerce să-i controleze, să-i
convingă pe ceilalţi şi să-şi atingă propria cale
spre fericire, încât nu mai sunt în stare să răspundă
cererilor de dăruire din partea celorlalţi. Când un receptor încearcă
să manipuleze alţi receptori, apare un cerc vicios de codependenţe
care asigură lipsa de sens a vieţii dusă în acest fel.
Deşi
pare greu de crezut, viaţa nu înseamnă să primeşte ceea ce
vrei sau îţi doreşti. Viaţa are ca scop cunoaşterea inimii
Divine şi ancorarea în profunzimea acesteia. Când un scrib s-a apropiat
de Hristos şi l-a rugat să-i spună care este cea mai mare dintre
legi, acesta nu a ezitat să-i spună: să-l iubeşti pe
Dumnezeu atât de intens încât această iubire să producă
capacitatea de a-i iubi pe ceilalţi. Divinitatea a dat fiecărui
individ viaţă pentru ca fiecare să devină un conductor al
iubirii divine. Există multe alte variabile în ecuaţia unei vieţi
de succes, dar toate demersurile sunt secundare noţiunii de iubire.
Când
ai în minte faptul că te afli aici, pe Pământ, în scopul manifestării
iubirii, comportamentul tău de fiecare zi poate fi puternic afectat. De
exemplu, când un membru al familiei te înfurie sau te dezamăgeşte,
reuşeşti să rezolvi problema luând în considerare relaţia
de iubire, sau dai prioritate unui scop mai mărunt? Când interacţionezi
cu alte persoane la servici sau în afaceri, îţi foloseşti poziţia
pentru a promova bunătatea şi demnitatea sau eşti deviat de
ţeluri mai puţin nobile? Când vezi că un prieten suferă, te
consideri un emisar al cerului, care-i aduce speranţă sau îl îngropi
cu judecata şi critica? Zilnic apar oportunităţi care-ţi
permit să-ţi aminteşti de ce eşti aici şi asta se vede
în alegerile tale şi răspunsurile la oameni şi evenimente. Poţi
să beneficiezi la maxim de ele?
Eu
cred că Dumnezeu există şi că scopurile sale transcend
timpul. Caracterul Creatorului s-a ancorat în iubire încă dinaintea formării
Pământului şi va rămâne aşa mult timp după ce
omenirea va înceta să existe. În această viaţă ne găsim
într-o stare de mijloc, de tranziţie spre o stare mult mai măreaţă
decât cea pe care o cunoaştem. Când credem acest lucru, sarcina fiecăruia
este de a răspunde la evenimentele curente într-un mod care reflectă
faptul că evenimentul din faţa noastră nu ne defineşte. Înţelegerea
scopului acestei vieţi este ceea ce ne defineşte.
Oamenii
care nu se întreabă de ce sunt aici au nefericirea de a fi pierduţi
în detaliile enervante ale unei vieţi pline cu dezamăgiri şi
corupţie. Ei permit, în mod greşit, circumstanţelor
imediate să reprezinte ultima realitate pentru ei. Rezultatul este un efort,
de la început inutil, de a controla evenimentele, ca şi cum ar
putea să deţină puteri divine asupra micului lor colţ de
Univers.
În
fiecare zi jucăm roluri diferite şi fiecare avem sarcinile noastre de
îndeplinit. Este Voinţa Divină ca să reuşim să îndeplinim
zilnic ceea ce se aşteaptă de la noi. Deciziile zilnice au totuşi
cele mai bune rezultate atunci când ne menţinem mintea focalizată pe
iubirea care ne-a adus în această lume, pe iubirea care ne susţine cât
timp suntem aici şi pe iubirea care ne aşteaptă când ne vom întâlni
faţă în faţă cu Creatorul, la finalul ei.
Dr. Les Carter
