În ultimul an, în România au apărut o serie de cărti remarcabile de homeopatie, pe care revista noastră le-a semnalat ori de câte ori a avut prilejul, respectiv de câte ori aceste cărti au parvenit la redactie. Unele dintre ele au beneficiat de recenzii chiar si după ce unul sau altul dintre redactori le-au cumpărat de la standuri. Deocamdată, revista noastră este unul dintre putinele, dacă nu singura edia scrisă din tară, cu adresabilitate directă la cititorii de homeopatie si are ca tel declarat tocmai promovarea homeopatiei. Efortul editării si publicării unor cărti de homeopatie merită să fie cunoscut de către cititorii nostrii, „public tintă” avizat, cunoscător si avid de homeopatie. În această idee am primit la redactie, excelenta carte a dr. Margery Blackie, tradusă din engleză si publicată la Constanta de către dna dr. Sorina Soescu, promotoare devotată si neostoită a homeopatiei. De altfel, este a doua aparitie de acest fel la editura Fundatiei crestine de homeopatie „Simile”, prima, „Pacientul, nu tratamentul” a aceleasi autoare a apărut cu doi ani în urmă si s-a bucurat de o excelentă primire în rândul cititorilor. De remarcat de la bun început calitatea excelentă a traducerii, într-o bună limbă română, ce respectă spiritul cărtii si permite o lectură fluentă, de asemenea îngrijirea redactării. Cartea reprezintă extrase din cursurile predate de Margery Blackie de-a lungul anilor la Facultatea de Homeopatie a Spitalului Regal de Homeopatie din Londra. „Ele au conservat căldura, entuziasmul, întelegerea clinică si pedagogia unei personalităti remarcabile, a cărei viată a fost dedicată homeopatiei”. (din prefata semnată de Charles Elliot si Frank Johnson). Autoarea a beneficiat de învătăturile unor mari homeopati, J.H. Clarke, C. Wheeler, J.C. Burnett – care i-a fost unchi, si mai ales Douglas Borland, elev la rându-i al faimosului J. T. Kent. A fost decan al Facultătii de Homeopatie din Londra între anii 1965 si 1979 si medic al M.S. Regina Angliei din 1968. Cartea are mai multe părti.
O primă parte introductivă despre „Abordul homeopat” în care se face o scurtă introducere privind învătătura hahnemanniană, în care se vorbeste despre pacientul ca persoană, se discută despre potente, acceptându-se atât potentele foarte joase C6, în cazurile cronice, cât si cele foarte înalte 10M, în cele acute. În capitolul „Remediul constitutional” se descriu în crochiu câteva dintre trăsăturile observabile de prim ordin ale unor remedii ca Hepar sulphur, Silicea, Sulphur, Phosphorus etc, insistându-se asupra modului de comportare a acestor tipuri de pacienti. În capitolul „Prescriptia în situatii acute” se insistă asupra marilor posibilităti ale homeopatiei în acest tip ce cazuistică, situatii ilustrate cu câteva exemple povestite cu mare putere expresivă. În toate afirmatiile se întrevede o mare experientă si sunt destule afirmatii care par uneori să contrarieze anumite automatisme mentale si prejudecăti vehiculate printre actualii homeopati. „Homeopatul experimentat nu trebuie să intre în fiecare detaliu pentru a găsi remediul corect. Asa cum medicul ortodox poate identifica un mixedem sau o anemie pernicioasă, la fel si homeopatul va fi în stare să spună instantaneu dacă pacientul are nevoie de Phosphorus sau de Pulsatilla” ori „Într-un cabinet aglomerat este foarte important ca medicul să aibă cunostinte cât mai complete de materia medica, acestea venind odată cu experienta.” sau „S-a spus adesea că este imposibil să ai foarte multi pacienti si să prescrii în întregime homeopat. După multi ani de experientă ca medic de medicină generală stiu că acest lucru este posibil”. De altfel, în toată cartea abundă cazurile clinice, povestite cu talent, onestitate si de obicei ca ilustrare a unor asertiuni cu multă profunzime clinică, pe un ton ce ne evocă întelepciunea unui clinician ce stie bine ce spune. În partea a doua, în capitolul „Prescriptia constitutională” se descriu nu scolastic, ci intuitiv si ilustrate clinic, câteva dintre remediile constitutionale, de la Alumina, Arsenicum, calcareile, până la Plumbum, Pulsatilla etc. De mare frumusete si remarcabil conturate sunt descrierile comparative a remediilor marine, a sărurilor de Natriu ori comparatiile între Lilium, Natrium muriaticum si Sepia sau dintre Lycopodium, Silicea si Phosphorus. La fiecare dintre remedii se discută esentialul clinic, întotdeauna din punct de vedere al experientei personale ce a confirmat eficacitatea într-o situatie dată, tocmai de aceea având un gir de încredere ce ne aminteste marii clasici ai homeopatiei. Partea a treia tratează asa numita „Prescriptie simptomatică”, în sensul că se ocupă de anumite conditii patologice punctuale („Remediile de urgentă, depresia, cefaleea, faringe si faringite etc) dar câtusi de putin îndepărtându-se de la marea artă homeopatică, tabloul remediilor în respectivele situatii subliniază trăsăturile cele mai importante, cele mai particulare pe care se poate baza prescriptia, adeseori si cu indicatii de posologie si cu nelipsitele istorioare de cazuri. Urmează o mică materie medica esentializată si un repertoriu propriu, ce nu este de folosit exhaustiv cât de adăugat la repertoriul uzual, remediile M. Blackie putând fi trecute cu grad mare la rubricile respective. Tonul general al cărtii este colocvial si atrăgător, mai ales prin multele povestioare despre pacienti. Cartea poate fi o carte de căpătâi, poate sta pe etajeră si să fie citită seara înainte de culcare, nu neapărat cu creionul în mână. Numai după ce se parcurge o bună parte din ea se realizează cât de serios si profund este continutul, astfel că după o primă lectură se cere reluată si informatiile esentiale refixate printr-un aide memoire de practician. Dr. Gheorghe Jurj