Editorial
Un minunat maestru – Apa

Aţi privit vreodată ploaia? Aţi văzut şiragurile nesfârşite de picături cristaline ce vin către noi?

Călătoria ploii, aşa cum curge ea deasupra Pământului, poate fi oglindă a cărărilor noastre prin viaţă. Apa îşi începe şederea pe Pământ curgând din cer sau topindu-se din gheţari şi apoi se scurge la poalele muntelui într-un afluent sau fluviu. În mod asemănător, noi venim în lume şi ne începem vieţile pe pământ. Asemeni unui râu ce curge între malurile sale, ne naştem cu anumite particularităţi ce ne guvernează identitatea. Ne naştem într-un anume loc şi timp, în cadrul unei anumite familii, cu anumite daruri şi lecţii pe care le avem de învăţat. Ne derulăm viaţa între aceşti parametri, întâmpinând de-a lungul drumului multe cotituri, întoarceri, obstacole, asemeni curgerii unui râu.

Apa este un maestru minunat ce ne învaţă cum să ne mişcăm prin viaţă cu graţie, cu uşurinţă, cu determinarea necesară, dar şi cu respect. Când un râu se transformă într-o cascadă, acesta câştigă energie şi merge mai departe. Când ne lovim de propriile noastre provocări, ne putem lovi destul de tare, dar este important ca totdeauna să continuăm să mergem mai departe. Apa ne poate inspira să nu devenim rigizi datorită fricii şi să nu ne agăţăm de ceea ce ne este familiar. Apa este curajoasă şi nu-şi pierde vremea agăţându-se de trecut ci curge mai departe fără a privi înapoi. În acelaşi timp, când întâlneşte o scobitură ce trebuie umplută, apa nu se sperie de aceasta, nu simte frica întunericului ci cu simplitate şi cu curaj umple spaţiul gol. În acelaşi mod, decât să fugim de acele momente întunecate ale sufletului noastru le putem face faţă şi putem descoperi multe părţi din noi pe care să le scoate la lumină.

În cele din urmă, râul se va vărsa în mare. Apa nu va ezita să se bucure de noua înfăţişare, şi nici nu se va teme că-şi pierde identitatea sau controlul. Cu graţie şi simplitate se revarsă în vastitatea mării aducând acesteia propria sa energie şi se va uni cu ea fără a opune rezistenţă. În cazul nostru, de fiecare dată când ne mişcăm dincolo de egourile noastre individuale pentru a deveni o parte din ceva mai mare, încercăm să facem tot ce putem mai bine pentru a urma exemplul râului.

A creşte, a ne dezvolta, a ne apropia de propria noastră esenţă nu înseamnă a ne pierde identitatea. Din contră, înseamnă a lăsa în urmă acele măşti care sunt false Eu-ri.